Intr-o buna zi m-am trezit ca sunt singura , ca ma plimb singura printre gandurile mele si ca nu-i nimeni acolo....doar eu si vocea mea...si probabil,asa mi-am dat seama ca am invatat sa fiu singura.Am invatat sa las totul in urma,sa merg si sa privesc mai departe,sa nu cer absolut nimic nimanui si asa am realizat ca nu ma pot baza decat pe mine si ca doar in mine pot avea incredere deplina,eu nu ma pot insela pe mine...Intr-adevar nu a fost deloc usor,ci mi-au trebuit cativa ani ca sa-mi dau seama ca mi-e mai bine asa,a trebuit sa ma dau cu capul de toti peretii pentru ca acum sa ajung la concluzia ca singuratatea mi-a dat putere si m-a invatat sa lupt impotriva tuturor pentru a putea reusi in viata asta.Aceata minunata si frumoasa viata m-a invatat sa accept singuratatea , sa accept durerile , dezamagirile si respingerile celor care nu ma vor,celor care nu ma cunosc si am ales sa merg singura pe calea mea , sa fiu eu cea care decide pentru mine , pentru viitorul meu , pentru soarta mea fie bine-fie rau,responsabilitatea este toata a mea si nimeni nu va putea sa decida pentru mine.Ceea ce am scris acum este o parte din mine , din simtamintele si trairile mele,este ceea ce traiesc de cele mai multe ori in adancul sufletului meu.Dar , peste toate astea eu sunt o persoana puternica care merge inainte si infrunta totul cu mult curaj , dar...cu totii mai cadem si apoi ne ridicam , de fapt , asta este si cel mai important sa inavatam sa ne ridicam de fiecare data si sa privim inainte cu demnitate.