Cuvinte necioplite

  Pe 16 august,dragul meu copilas a implinit frumoasa varsta de doi anisori si deja resimt nostalgia mirosului de bebelus...o vad cum creste secunda de secunda,ma bucur ca fac parte din aceasta secunda dar in acelasi timp imi doresc enorm sa opresc timpul pentru a savura cu si mai multa intensitate,emotie,bucurie...aceasta clipa unica.
 Taman,in acest minut,am rememorat un cadru perfect familial,noi trei,intr-o frumoasa dimineata de duminica,in care frumoasa noastra bebelusa incerca sa-si faca spatiu din stransoarea bratelor noastre si vazand ca nu reuseste ne-a zis ferm " bu-bu-bu " , acestea au fost primele ei silabe,cat de bucurosi am fost si cu cata emotie ne aducem si azi aminte.
 La 5 lunisoare,Monicica mea a zis " mama ",cat de fericita am fost,imi dadusera lacrimile de bucurie...rememorez perfect acea seara friguroasa de iarna,eram cu surioara mea si cu o amica de-a ei in vizitarea Veronei iar eu faceam in mare parte pe fotograful;la un moment dat vrand sa-i fac o fotografiei surorii mele cu nepotica ei,Monica ma strigase atat de frumos "mama,mama" ca si cum ar fi vrut sa-mi zica " mama,vino si tu sa faci o poza cu noi ",ce trairi minunate,ce voce cristalina a avut atunci Monica,iar din acel moment cuvantul " mama " a existat pe buzele ei mereu ( cu exceptia unei singure perioade cand am avut o interventie chirurgicala,motiv pentru care am fost internata mai mult de o saptamana in spital,dragul meu copil nu a mai vrut sa ma strige un timp destul de indelungat ).
 In ziua cand Monica a implinit o luna,a reusit sa tina capul sus,drept...cata ambitie,curaj si putere din partea unei asa mici creature,o adevarata razboinica dornica sa ia viata in piept si sa iasa o invingatoare.Are mama o fetita puternica !
 Perioada ganguritului,ce minunat a fost si cat de dor imi este...chiar imi lipsesc vocalele neclare,zambetul ca un gangurit usor...ochisorii care se uneau cu gura mea in incercarea de a pronunta tot ceea ce ziceam eu,ochisorii aceia mari si patrunzatori care ma cauta si-n prezent.
 Monica,a avut momente,pana intr-un an de zile cand pronunta destul de clar o serie de cuvinte,unele clar,altele mai putin dupa care a urmat o perioada de tatonare nevrand sa mai zica nimic nou,nici macar cuvintele spuse in trecut.Sincera sa fiu nu m-am panicat,am lasat ca totul sa decurga de la sine,fiind mereu convinsa ca va vorbi atunci cand va simti ca va avea ceva de spus cu toate ca eram ferm convinsa ca-n jurul varstei de un an,un an jumate va vorbi destul de bine,va formula chiar si propozitii dar nu a fost sa fie asa,chiar daca ea este un copil destul de precoce in multe alte activitati.Primii pasi i-a facut la varsta de 10 lunisoare si de atunci a mers singurica,fara nici un ajutor,s-a ambitionat sa faca totul pe propriile sale puteri.
 Pot zice ca-mi seamana foarte mult,teribil de mult,mi-a copiat tot caracterul ba si mai mult:ambitia,incapatanarea,increderea,puterea,curajul,lupta,perfectionismul...
 Nu pot sa nu recunosc ca am avut si eu o oarecare perioada de ingrijorare,mai ales ca vedeam si auzeam ca fetita sau baietelul lui "x-ulescu" vorbeste cursiv,spune poezioare,cantecele iar a mea copila nu zice decat cateva cuvinte si atat dar vazand ca intelege absolut orice,nu are nici cea mai mica problema,face toate actiunile pe care i le cer,comunica in stilul ei(ma ia de mana si ma duce catre obiectivul dorit de ea,imi arata cu mana ceea ce doreste,imi explica pe limba ei tot ceea ce vede) atunci eu nu pot decat sa ma declar fericita si multumita de progresele fetitei mele care acum la 2 ani si o luna ma uimeste cu dorinta ei de cunoastere,cu dorinta ei de a vorbi iar progresele se vad de la o zi la alta,e un adevarat miracol.
 Fiecare copl are ritmul lui,sunt diferiti,sunt individuali,nici unul nu este la fel,in concluzie cei care vorbesc repede sunt de admirat,cei care o fac mai tarziu sunt de aplaudat caci sunt cu siguranta copiii inteligenti.
 Acum,la doi an si o luna,Monica zice o multitudine de cuvinte iar in mare parte le pronunta corect ( de aici si tind sa cred ca ea a vrut sa vorbesca atunci cand o va face foarte bine ), face si propozitii dar uneori o mai aud si vorbind pe limba ei de parca i-ar lipsi aca perioada,sincer parca si mie incepe sa-mi lipseasca chinezeasca ei.
 Acum o luna nu pronunta mare lucru dar acum observ la ea o explozie,ca si cum ar fi tinut toate cuvintele intr-o cutiuta secreta,stiuta doar de ea,pastrandu-le bine pentru a le pronunta acum cu atata bucurie caci de fiecare data cand zice un cuvant nou,isi da seama de el,rade fericita,se aplauda,ne pupa,e in al noualea cer si noi cu ea...
 Ceea ce ador la Monica este pronuntia diferita a cuvintelor,chiar daca zice corect " mama,am mancat " sau " a venit tata " etc.totusi pronuntia este mult diferita fata de cea a noastra,a adultilor.
 Am reusit sa construiesc si un mini vocabular al Monicai in decursul acestui timp,pentru a nu uita absolut nimic.Pe mine ma face mereu sa zambesc,sper ca si pe voi sa va bucure si sa va insenineze.

Flori = Citele

  Mingie = Minie

    Monica = Monini

Bravo = Bavu,bavo

Banana = Nanana

Perna = Nana

Nani =Nana 

A scrie = Schie

Creion = Schie

Te iubesc = Te iubescu

Balon = Baon

Avion = Avon , Aion

Ciocolata = Coco

Suzeta = Cici
Cucurigu = Cucuiu , Cucuri

Cascaval = Caval

Am mancat = Amcat

Cam astea sunt cuvintele pe care ea le zice incorect iar unele din ele deja sunt pronuntate foarte bine.La unele cuvinte litera " r " este pronuntata ( tren-litera " r " este pronuntata sau cuvantul nor unde litera " r " lipseste ) ca de altfel si litera " h " ( hapciu unde litera " h " este pronuntata sau cuvantul hipo unde litera " h " lipseste ) iar in altele lipseste.Am mai observat ca reuseste sa pronunte corect cuvinte mult mai grele ( iepure,elefant,tren ) decat cele care mie imi par destul de usoare sau daca la inceput pronunta corect un cuvant,in timp el s-a scurtat rau de tot ca de exemplu : luna = una = naaa... sau stele = tele = leeee... si lista poate continua.
Stie sa numere pana la sase fara nici un ajutor dar incearca sa numere si pana la 10,numarul sapte nereusind sa-l pronunte inca...dar ordinea o pastreaza asa cum trebuie.Daca-i asez primele 6 numere aleatoriu,le recunoaste pe fiecare in parte in mod corect.

 IUBESC

 Pentru ca in ultima perioada sau mai bine zis in ultimul an am trecut prin mai mult hopuri , printr-o serie de " aventuri " mai putin fericite care probabil au vrut sa-mi testeze , sa ne testeze taria mea , a noastra de caracter si cum pana acum am iesit cu fruntea sus din tot acest amalgam de necazuri , hai sa nu le numim necazuri ci mai bine intamplari mai putin dorite , m-am gandit sa fac o lista a tuturor lucrurilor pe care le iubesc si pe care sa le citesc ori de cate ori voi simti nevoia ( nu exista o ordine a lucrurilor pe care le ador,totul este scris aleatoriu ) :

 1.Cel mai perfect trio din viata mea : Petrica , Monica si eu , toti trei impreuna.
 2.Cafeaua cu lapte.
 3.Diminetile racoroase de vara.
 4.Mirosul cearceafurilor curate.
 5.Pizza si berea.
 6.Surasul si nazdravaniile Monicai.
 7.Marea , nisipul si soarele.
 8.Inghetata de alune.
 9.Culoarea verde si albastra.
10.Numarul 9.
11.Cartile pline de mister si aventura.
12.Cand Petrica imi zice " te iubesc " .
13.Internetul.
14.Vacantele.
15.Ochelarii de soare.
16.Sa stau in cada cu o carte in mana , plina de spuma si esente aromate.
17.Unghiile date cu oja verde.
18.Reducerile la haine.
19.Blugii.
20.Oamenii care rad si ma bine dispun.
21.Sa ma joc intr-una cu Monica.
22.Sa pictez.
23.Weekendul.
24.Imbratisarile si saruturile.
25.Publicitatile la bucatarii si dormitoare pentru copiii.
26.Parfumurile.
27.Delfinii.
28.Ciorapii colorati.
29.Lenjeriile de pat colorate.
30.Pantofii si sandalele.
31.Cand o aud pe Monica zicandu-mi " mama " .
32.Aerul prospat si curat de munte.
33.Laptele cu cereale.
34.Pisicutele.
35.Briza marii.
36.Mirosul de cafea.
37.Hainutele Monicutei.
38.Vinul rose frizant.
39.Florile.
40.Fotografia.
41.Masinile si motocicletele.
42.Sa primesc multe mesaje pe blog,mess...
43.Sa stau tolanita pe canapea in fata televizorului.
44.Sa fiu mama.
45.Accesoriile de orice fel.
46.Tablourile.
47.Integramele.
48.Fotbalul.
49.Muzica si dansul.
50.Sa scriu.
51.Rasul cu pofta al Monicai.
52.Mirosul copilasului meu.
53.Clatitele.
54.Norii si cerul senin.
55.Craciunul cu atmosfera lui stralucitoare.
56.Zapada.
57.Cand Monica imi zice " te iubescu ".
58.Copiii si femeile cu burtica.
59.Cartile de colorat.
60.Povestile.
61.Sa fiu rasfatata.
62.Sa primesc cadouri si sa daruiesc cadouri.
63.Patul meu , perna mea...
64.Drumetiile.
65.Mersul pe jos.
66.Mirosul de levantica.
67.Ciresele si pepenele rosu.
68.Mirosul de dupa ploaie.
69.Creioanele colorate.
70.Sa mergem toti trei de mana : eu , Monica si tati.
71.Sa fac shopping cu Monicel si sa-i cumpar ceea ce-si alege .

Jurnalul celor 11 saptamani si 6 zile

Saptamana 1  Buna mami,buna tati !Cioc-cioc,sunt aici in burtica chiar daca voi nu stiti inca acest lucru dar eu va salut de aici cu toata candoarea mea.Sunt mic,tare mic...mai micut decat un sambure de mar dar stiu ca ma doriti atat de mult,ca ma veti iubi si adora cu toata suflarea voastra si iata-ma,am aparut...dar ce aud,am si o surioara,Doamne,ce bucurie!

Saptamana a2-a  Mami,tare mult as vrea sa-ti zic ceva,iti multumesc enorm ca nu fumezi,nu consumi alcool.Sunt fericit(a) ca ai un mod de viata sanatos si ca-ti dai tot interesul sa-mi fie si mie bine.Daca ai sti cat de mic(a) sunt si ma lupt sa prind contur in interiorul tau...

Saptamana a3-a  Ciao mami!In aceasta saptamana se va determina sexul meu,eu deja am decis ce voi fi dar vreau sa-ti pun rabdarea la incercare si sa-ti arat mult mai tarziu daca voi fi fetita sau baietel,oricum eu stiu ca ma doresti indiferent de sex.Mami si eu te iubesc iar in curand vei afla ca ma astepti.Mereu te aud vorbind cu tati si cu surioara mea despre mine,cum ca ma asteptati cu sufletul la gura,daca ati sti voi ca eu deja imi fac loc in vietile voastre,ce fericiti ati fi...  

Saptamana a4-a  Mami,ce fericita esti!Te simt saltand de bucurie si entuziasm...ce romantic este tati,iti mangaie burtica,te felicita si te saruta atat de duios.Ai facut testul si cele doua liniute nu s-au sfiit sa apara,ura...!Cat ma bucura faptul ca impartasesti cu toti cei din jur miracolul din burtica ta.Ma simt atat de fericita(a).

Saptamana a5-a  Mami a mea,asa cum iti zice si surioara mea,sa sti ca eu cresc atat de repede,am 2.5mm lungime iar creierul,sistemul cardiovascular,cel nervos,reproductiv cat si celelalte organe majore incep sa se dezvolte tot mai mult cu trecerea timpului.Ma fac mare!

Saptamana a6-a  Buna mami,vad ca ai inceput sa ai mici greturi iar pofta de mancare ti-a cam scazut dar in acelasi timp ma bucur sa vad ca primele analize deja le-ai facut.Eu masor acum 6 mm iar mititica mea inimioara a inceput sa pompeze sangele,vezi mami ce puternic(a) sunt.

Saptamana a7-a  Ce mai faci mami?Cum te mai simti?Te vad atat de obosita si nici surioara mea nu-ti da pace mai deloc dar sa sti,ca in curand aceasta stare va trece si te vei simti ca noua.Mami,sti ce vroiam sa-ti mai zic,ca pot innota in burtica ta.Daca mai vedea cum ma invart,ce tumbe stiu sa fac,cum ma rostogolesc...e ceva incredibil si ce-mi place...

Saptamana a8-a  Mami meu,daca ai sti cat am crescut,masor 11 mm iar fetioara mea e deja formata,am un nasuc micut si dragut,o gurita dulce si mititica...nu-i ca sunt frumos(frumoasa).Vad ca si tu incepi sa te simti din ce in ce mai bine si asta nu poate decat sa ma bucure...iu-hu,ce frumos cresc!

Saptamana a9-a  Ce fericita esti mami,cum radiezi,te simt de aici din burtica cum vibrezi de bucurie,iti aud vocea minunata si-ti simt emotia din glas.Ador cand tati pune mana pe burtica ta si ma mangaie duios,daca ati vedea cum ma gudur de bucurie pe langa voi...ador si cand surioara mea imi da cate un pupicel timid.Eu am mai crescut un pic,am 17 mm dar nu stiu ce se intampla,nu prea ma simt bine,mi-e cam rau si tu mami nu sti inca acest lucru,pot sa jur ca daca ai fi stiut m-ai fi ajutat din prima clipa...

Saptamana a10-a  Draga mea mami,oare ce se intampla cu mine,trebuia sa mai cresc,organele sa se dezvolte dar ma simt atat de slabit(a),parca nu mai am putere si daca ai sti cat de mult vreau sa traiesc,sa fiu cu voi,sa ma tineti in brate strans,e asa de frumos acolo,cu tine,tati si frumoasa mea surioara care-mi zice "bebe,bebe"atat de dulce...

Saptamana a11-a plus 1 zi  Buna mami,ce fericita esti tu.Ai fost la controlul ginecologic si doctora ti-a zis ca sunt bine,ca tu esti bine,ca analizele au iesit perfect,ca esti chiar in 11 saptamani,te-a felicitat pentru modul in care ai grija de mine si de tine dar mami,eu nu ma simt bine absolut deloc,oare de ce doctora nu a vazut asta,cum de nu a putut simti faptul ca inima mi-e slabita,de abia mai ticaie...

Saptamana a11-a plus 2 zile  Mami,cat de mult mi-as dori sa fie adevarat,tu vorbesti cu tati de planurile noastre de viitor,daca ai sti cat ma bucur ca sunt inclus(a)in ele.

Saptamana a11-a plus 3 zile  Buna mami a mea,eu chiar sunt slabit(a),nu mai am deloc vlaga,sufar si nimeni nu ma poate ajuta,nici chiar tu nu poti face nimic.Am auzit ca deja vreti sa-mi faceti un loc in sifonier pentru viitoarele mele hainute...

Saptamana a11-a plus 4 zile  Mami,cred ca deja simti si tu ca nu mi-e bine.Te simt si te vad ingrijorata,tati incearca sa te incurajeze iar tu chiar speri ca nu-i nimic deosebit.

Saptamana a11-a plus 5 zile  Mami,din pacate inimioara mea numai bate,tu inca nu sti acest lucru dar cum orice mama simte,eu stiu ca tu deja simti asta.Te vad tare ingrijoarata,trista si abatuta...

Saptamana a 11-a plus 6 zile  Mami meu,ai fugit intr-o rasuflare la spital si acolo doctora ti-a zis ca numai sunt.Te vad cum suferi,ai lacrimi in ochi de durere si nimeni nu te poate alina dar mami bucura-te de fetita ta,e o dulce,ma bucur ca am cunoscut-o chiar daca doar tactil,de tati numai zic,e sufletist si cum sa nu-l adori...Multa putere mami a mea,stiu ca esti puternica si curajoasa si vei gasi resursele necesare pentru a aduce pe lume o alta minunatie,minunile se intampla mereu,trebuie doar sa crezi in ele.Eu am luptat,am incercat sa rezist dar nu am mai putut.Dar,mami,sa sti ca eu de acolo de sus,voi avea grija de voi,sunt un ingeras si nu uita ca va voi iubi mereu si va voi fi alaturi si la bine si la greu si inca ceva draga mea mama,m-am intalnit cu o multime de ingerasi ca mine,m-au primit atat de frumos,sunt fericit aici si mi-am facut atatia prieteni minunati.Ramai cu bine mami si nu uita,un alt copilas va veni cat de curand in sanul vostru si-l veti iubi neconditionat.     


Sunt o mamica,o femeie cu jumatate de suflet trist,cealalta jumatate a sufletului este fericita caci are o fetita de toata frumusetea,dar momentan durerea este aproape si este destul de acida,noptile sunt apasatoare si atat de lungi...ziua mi-e bine,uneori o lacrima se mai revarsa pe obrazul meu  dar o sterg imediat si fac loc zambetului meu fermecator.
“Pierzi o sarcina, nu pierzi un copil pe care l-ai vazut crescand sub ochii tai. Pierderea unei sarcini nu este o tragedie pe care sa nu o poti depasi. Sigur, nu este nici ceva placut. Nu este ca si cum ai pierde pe cineva drag. Nu este decat o durere temporara care, cel mai probabil, o sa treaca odata cu viitoarea sarcina”… Este ceea ce gandesc multi dintre cei din jur. Spune-ti acum acelasi lucru si tie: “Nu ai de ce sa suferi atat de mult. Nu e ca si cum ar fi facut parte din viata ta si din planurile tale. Nu e ca si cum l-ai fi vazut zambindu-ti sau tragandu-te usor de par. Dar l-ai avut totusi in pantecele tale. Si era al tau, parte din tine, din visurile si iubirea ta. Si l-ai iubit dinainte de a se naste. “O noua sarcina si o sa uiti cat ai zice peste”… Oare? De ce suna atat de fals si complet diferit de ceea ce ai simtit tu?…"
Si cand ma gandesc ca l-am vazut in ziua cand am fugit cu sufletul la gura la spital in cadrul ecografiilor facute,era atat de micut,statea ghemuit ca si cum ar fi vrut sa-l strang in brate si sa-l alint...i-am studiat profilul,era atat de dragut si pot zice ca semana cu fetita mea...
Asa a fost sa fie,uneori viata ne mai ofera si astfel de clipe mai putin fericite dar sunt sigura ca cu timpul durerea se va estompa caci sunt o femeie puternica si curajoasa,in nici un caz nu ma dau batuta,nu ma declar invinsa,eu sunt cea care va castiga razboiul caci daca mi-am propus ceva in viata, neconditionat voi fi si cea mai buna...(cum ma incurajez eu...);deocamdata am preferat sa-mi impartasesc gandurile in scris,nu sunt in stare sa vorbesc despre aceasta experienta mai cu nimeni,cu cei care ma intalnesc prefer sa avem alte discutii mult mai vesele(vreau chiar sa zambesc si sa rad chiar daca momentan nu e zambetul si nici rasul meu dar imi dau forta necesara) si le multumesc pentru intelegere,cei care ma intreaba pe sleau despre aceasta durere le spun clar sa schimbe subiectul,viata e construita din prea multe lucruri frumoase pentru a da importanta micilor necazuri.
Va imbratisez dragi cititori si va multumesc de intelegere si de frumoasele incurajari care credeti-ma sunt mai bune ca orice medicament,sufleteste ma intregesc si fizic imi dau aripi.

Mama pentru a doua oara

 Cu putin timp in urma , anuntam minunata noastra decizie de a mai avea un copil si iata-ma aici,gata sa anunt cu voce tare ca voi fi mamica pentru a doua oara.
 Meseria de mama mi-a umplut existenta , m-a definit ca om , ca fiinta umana.Nici nu credeam ca voi ajunge sa cunosc vreodata si o alta iubire , ca voi fi in stare sa daruiesc atata dragoste nemarginita,neconditionata...sunt mama din cap pana-n picioare , e un sentiment de implinire profunda care nu se poate compara cu nicio alta reusita in viata , cu nici o alta "medalie" sau "cupa" castigata.In nici un caz nu-mi voi imparti iubirea intre cei doi copii , ba din contra o voi inmulti cu doi pentru a le oferi amandurora in mod egal imensa mea dragoste.
 Ii voi iubi , ii voi diviniza uneori poate chiar voi exagera dar imi place si-mi va place sa vorbesc despre copii mei oriunde si oricat , deja fiecare bucurie a fetitei mele ma induioseaza pana la lacrimi , fiecare realizare a ei , fiecare progres al ei imi da aripi si putere , ma simt intregita , simt ca-n mine bat trei inimi pentru fiecare in parte iar impreuna formeaza dragostea nemariginita pentru sotul meu.
 Nu sunt o mamica perfecta , nici nu vreau sa fiu , nu mi-am propus si nici nu cred ca exista vreun "tablou" care sa reprezinte mama perfecta , totul este atat de relativ.Fiecare mama face ce stie mai bine pentru pruncul ei iar rezultatele muncii mele se vor vedea peste ani , cand copilul de astazi va deveni adultul de maine.
 Abia astept ziua in care copii mei vor sta impreuna stransi in bratele mele iar eu in bratele lor , mai e atat de putin...
 Sunt fericita , atata stiu deocamdata , bucuria m-a implinit si in curand voi fi mandra sa arat lumii intregi inimioara din burtica mea.

Prietenie

De cand am plecat din tara mi-am pierdut foarte multi prieteni si poate cel mai dezamagitor e faptul ca mi-am pierdut prietenia din partea cui nu ma asteptam,mai ales ca preocuparile erau de o parte si de cealalta cam aceleasi.
Intotdeauna am nutrit speranta ca relatiile din copilarie,de pe bancile liceului sau a facultatii sunt mult mai durabile.Atunci,eram mereu disponibila,mult mai toleranta in relatiile cu cei din jur iar farmecul si entuziasmul tineretii ramane de neegalat iar prezentul ma face sa fiu nostalgica dupa vremurile de demult cand eram lipsita de griji,fara obligatii mari si mai ales ca nu devenisem " om mare ".
Nici nu stiu exact cand s-a schimbat totul si ce anume a dus la distantarea noastra,poate eu am gresit sau poate tu ai gresit sau poate vina se gaseste in egala masura de-o parte si de alta...
Au fost sublimi acei ani cand ne faceam planuri si promisiuni de a ramane mereu impreuna indiferent de orice obstacol din viata noastra,am mancat impreuna,am dormit impreuna,plangeam una pe umarul celeilalte,ne saream mereu in ajutor la nevoie,radeam impreuna,invatam si ne distram impreuna,ne impartaseam secrete si credeam ca asa va avea sa fie mereu,ne faceam planuri ca si copii nostri se vor juca impreuna iar noi ii vom supraveghea indeaproape sorbind increzatoare dintr-o ceasca de cafea;planuri utopice caci nu a durat prea mult si viata ne-a aratat si o alta fata a sa. 
La inceput a fost totul inca frumos,ne revedeam mereu la un an,doi cand reuseam sa ma reintorc in tara si reluam totul ca si cum nu ne vazusem de ieri.Am nadajduit ca va fi asa mereu dar treptat relatia s-a degradat,magia a disparut,adesea treceau perioade foarte lungi fara sa ne mai cautam si totul a culminat cand anul trecut reintoarsa in tara pentru nici macar 3 saptamani si in urma anumitor probleme personale,familiare , tu , draga prietena te-ai suparat amarnic pentru ca nu te-am vizitat si spunandu-ti ca am avut probleme la intoarcerea mea din tara nici macar nu m-ai intrebat despre ce anume era vorba sau in cel mai bun caz,stiind unde locuiesc puteai sa faci chiar tu pasul in a ma vizita si in nici un caz sa ma judeci mai tarziu.Asta e,poate nu mi-ai fost o prietena adevarata sau poate da,poate e mai bine asa,acum a ramas doar nostalgia vremurilor de demult,vremuri ce nu vor mai fi.
Cuvinte aruncate precum " o sa faci un copil rahitic pentru ca nu te ingrasi "(de parca sanatatea ta sau a copilului consta in ingrasare,nu-s decat mituri din popor caci realitatea e alta) dor mai mult ca orice tinand cont ca stiai ca am avut cateva probleme pe timpul sarcinii si multe altele...dar multumita Domnului,am un copil perfect pentru mine si oricum ar fi fost perfect in orice situatie.
Prietenii incep sa dispara atunci cand ori tu ori ei au alte scopuri in viata,alte interese si nu neaparat.Interesant este ca nu dispar imediat ci se intra intr-o perioada de tatonare,fiecare cu grupul lui de prieteni,ne mai intalnim cand si cand,dupa care urmeaza perioada de instrainare in care ne mai trimitem cate un mesaj din an in Paste,dam un telefon de Craciun,Paste,poate si zi aniversara,ne mai trimitem cate un mesaj pe mess dupa care ne spunem : " ce bine ne-am inteles,ce bine ne intelegeam,ce bine ca nu ne mai intelegem!"si respiram usurati ca ce-a fost s-a terminat.
Prietenii adevarati sunt aceia care stiu sa asculte,sunt aceia carora le poti spune of-ul fara sa li se para ca le incarci existenta,ca-i impovorezi.Eu am incercat sa fiu un astfel de prieten dar din pacate reversul medaliei a fost altul.
Cel mai bun prieten imi e sotul,cu el povestesc vrute si nevrute iar la final ne spunem " Doamne,ce bine ca ne-am gasit si ca ne avem unul pe altul"...si de mai mult chiar nu am nevoie.
Pe un site de socializare mi-am gasit cateva prietene de suflet si chiar daca nu le-am cunoscut inca live pot zice ca sunt mai mult decat minunate,m-au sfatuit si m-au incurajat intotdeauna,m-au laudat si m-au certat atunci cand am gresit...sper sa fie asa mereu !

Sa invatam impreuna!

Monica a fost imediat incantata de creioane colorate,carioci,pixuri mai traziu vom incerca si acuarelele,deocamdata ne multumim cu atat.Prima data,in jurul varstei de 1 an si 6 luni,cand a avut la indemana cateva carioci nu a facut altceva decat sa se mazgaleasca pe tot corpul,admirandu-se mai apoi in oglinda si ulterior cerandu-ne sa o spalam din cap pana-n picioare,era si cazul.
Chiar daca ii ofer o foaie A4,ea este mult mai incantata sa-si picteze manutele,piciorusele,burtica,sa-si puna amprenta pe fiecare perete,nescapand curat nici macar un coltisor.
O invat mereu cum sa deseneze,chiar daca momentan nu reuseste ceea ce este perfect normal pentru un copil de 1 an si 10 luni dar o vad atat de fericita cand ii iau manuta si desenam impreuna floricele,casute,pomisori,copii,etc.
Va prezint cateva mazgalituri pe pereti:

Zilele acestea m-am gandit sa-i desenez chiar eu pe pereti cifre si litere in diferite culori,forme geometrice si sa vad ce idei crete imi mai vin pe parcurs...sunt de parere ca daca le va vedea zilnic ii va fi mult mai usor si mai natural sa le invete,dandu-i astfel posibilitatea sa le atinga mereu si sa le si memoreze ca forma si nu doar ca pronuntie.
Acum,o vad foarte fascinata de cifre incercand sa le pronunte odata cu mine mai ales atunci cand preparam laptele de dimineata sau de seara numarand impreuna masurile de lapte praf .
Zice cu destula usurinta . unu,doi,cinci,sase si zece dar cum repetarea este mama invataturii insistam si repetam mereu in orice moment.

Ne-am hotarat,il vrem pe bebe doi in viata noastra !

Nu pot sa nu recunosc ca un pic ideea unui alt copil oareum ma inspaimanta si ma ingrijoreaza,nu e nicidecum usor sa o iei de la capat mai ales cand esti singura si fara nici cel mai mic ajutor,decat cel al sotului si mai ales atunci cand primul copil este inca atat de mititel pentru a intelege anumite lucruri si mai ales ca are nevoie de toata atentia noastra.
Oare vom reusi sa raspundem ambelor exigente?
In general,se spune ca-ti va fi mult mai usor cu un al doilea bebe caci deja ai experienta primului dar parca nu vreau nici sa ma imbat cu apa rece si sa cad in capcana de a crede ca totul va fi mult mai usor.Teoretic,sunt convinsa ca am experienta si indemanarea necesara dar practic,nu stiu...vom vedea la momentul respectiv dar ceea ce este cert e faptul ca suntem pregatiti sa-l intampinam in viata noastra,cu bratele deschise si pe cel de al doilea copilas.
Pe de alta parte,abia astept sa retraiesc momentele acelea unice,bucuria ca in pantecele tale o noua inima pulseaza,fericirea imensa care te cuprinde atunci cand il vezi pentru prima oara cuibarandu-se la pieptul tau protector.
Un fratior sau o surioara o va face pe Monica ultrafericita,se va simti si ea si noi intregiti,va avea alaturi de ea un partener/o partenera, pe care va putea conta neconditionat o viata intreaga.
De multe ori ne intrebam ce jucarie sa-i luam Monicai,cu ce sa o bucuram si mereu ne-am zis ca inca un copil o va face cea mai fericita de pe Pamant si nimic nu o va putea bucura decat venirea pe lume a unui fratior sau a unei surioare.
Cu siguranta,bebele ne va aduce schimbari majore,timpul si asa scurt va fi si mai mult diminuat,renuntarile vor fi si mai mari...Ma intreb daca voi avea puerea necesara,daca ma voi descurca,ma tem ca voi fi si mai obosita decat sunt acum...Imi doresc sa mai slabesc dar nu reusesc deloc,sport nu mai pot face caci sunt mult prea obosita pentru a mai reusi sa fac asa ceva,imi doresc o noua pereche de blugi dar mai bine ii cumpar copilului o pereche de blugi,imi doresc o rochie eleganta si niste sandale chic dar ajung la concluzia ca mai bine ii cumpar Monicai ceva frumos de imbracat,imi doresc sa iesim doar noi doi la un restaurant,sa vedem un film la cinema sau pur si simplu sa ne plimbam mana de mana,singurei,ratacind pe strazi...Unii poate vor zice ca-s aberatii,altii poate ma vor intelege dar uneori simt nevoia sa evadez departe de toti si de toate si sa fiu doar eu cu iubitul meu si nimeni si nimic din jur sa ma deranjeze.
Cine ar fi crezut?
Daca m-ati fi ascultat acum 10 ani eram ferm convinsa ca pentru mine cariera profesionala va prima pentru totdeauna dar , azi ma regasesc aici,gata sa ma dedic 100 % vietii de familie,facandu-mi planuri impreuna cu sotul meu in ceea ce priveste venirea pe lume al celui de al doilea copil si gata sa ma dedic carierei de mamica pentru a doua oara. 
Astept cu infrigurare si speranta mare momentul in care voi striga de bucurie : pentru a doua oara , sunt insarcinata !