Tarta de spanac

80 gr spanac
un ou
5 ml lapte
10 gr parmezam
20 gr mozzarella
20 gr urda
1 lingurita ulei de masline extra-virgin
 painica prajita


Se fierbe spanacul dupa care se mixeaza bine si se amesteca cu laptele,oul,parmezamul,mozzarella,uleiul de masline si urda.Dupa ce ati amestecat foarte bine se varsa tot continutul intr-o tava,deasupra se asterne painica pajita facuta framite si se da la cuptorul incins la 180 grade pret de 30 minute.
Pofta buna!

Cum crestem mari

De ceva timp imi doream sa scriu despre experienta mea de proaspta mamica.Monica a inceput diversificarea la 6 luni pana atunci fiind alaptata exclusiv la san,de ce?Pentru ca acesta a fost sfatul pediatrului,pentru ca asa scrie in cele mai multe carti de specialitate,pentru ca este o fabrica de anticorpi(voi dezbate si subicetul acesta) si uite asa am inceput diversificarea cu primele fructe,la inceput doar cateva lingurite ca mai apoi sa ajungem la un fruct intreg.
Tot timpul am incercat sa fac din masa de pranz un moment binevenit,zambind,vorbind cat mai mult,povestind tot felul de nimicuri,totul pentru a face din pranzul fetitei mele un moment placut care sa fie foarte apreciat de ea.
Dupa ce am trecut de prima faza de diversificare am asezat-o pe Monica alaturi de noi la masa si de atunci mancam toti impreuna.Este unul din momentele cele mai perfecte in care ne putem simti toti trei atat de minunat in jurul mesei,in tot acest timp,Carla studiindu-ne cu mare interes, cum luam mancarea cu lingura,cum o introducem in gura,cum o mestecam,cum o inghitim incercand sa ne imite si ea.
Cateva reguli de baza:


* da-ti un singur aliment nou si asteptati cateva zile pana la introducerea unui alt aliment in descoperirea unei eventuale alergii;
* nu fortati niciodata copilul daca nu vrea sa manance si nici sa-l obligati sa manance tot;
* variati cat mai mult gusturile pentru a mentine interesul copilului catre mancarica;
* aveti rabdare daca refuza lingurita sau daca scuipa mancarea ;
* laudati tot timpul copilul pentru fiecare progres facut;
* folositi o igiena cat mai elevata;
* nu introduceti in alimentatia copilului laptele de vaca inainte de 12 luni,de recomandat nici dupa varsta de 12 luni.
Am incercat sa organizez meniul Monicutei in asa fel incat sa stabilesc un echilibru intre variatele tipuri de proteine si vitamine:

* carne de 4 ori pe saptamana(incercand mereu sa alternez cu diferite feluri de carne);
* peste de 2 ori pe saptamana;
* ou de 2 ori pe saptamana;
* branzeturi de 2-3 ori pe saptamana;
* legume tot timpul;
* fructe tot timpul.

Eu cu cine votez ?

Nu peste mult timp vor avea loc alegerile prezidentiale si am decis ca voi merge la vot.Chiar daca sunt departe de tara,votul meu conteaza si vreau sa-mi exprim parerea prin votul pe care-l voi da in data de 22 noiembrie 2009.
“Dar eu cu cine votez”,ma intreb precum cetateanul turmentat al lui Caragiale?Si totusi cata dreptate avea Caragiale si cat de realista e aceasta intrebare pe care mi-o pun mereu la fiecare 4-5 ani,eu cu cine votez…am cu cine?
Pai sa vedem…
Ma tot uit la diverse emisiuni pe anumite canale de televiziune incercand sa gasesc solutia cea mai buna pentru copilul meu,pentru mine,pentru Romania…
Mircea Geoana,de ce sa-l votez?
Inainte de toate e un mare mincinos,a facut atatea promisiuni marete ca probabil si lui ii este jena de ceea ce a promis,ii pasa doar de interesele sale personale si de interesele grupului restrans din care face parte.Promitea cu ceva timp in urma,tuturor romanilor plecati peste hotare sume impresionante de bani pentru reintoarcerea definitiva in tara.Pai bine,domnule Geoana dar nu-ti dai seama ca asa am fi emigrat cu totii peste granite?!
Imi aduc aminte cum il ameninta pe domnul Ion Iliescu cu cativa ani in urma ca-l va da afara din partid,zicandu-i,chiar ca a ajuns “la o varsta la care nu mai stie ce vorbeste”iar acum declara sus si tare cat este de important pentru el Ion Iliescu,preluand stafeta de la acesta…ha,ha,ha…cata ipocrizie,pai chiar suntem fraieri?
Atat se impauneaza cand urca treptele de la Cotroceni si este atat de crispat cand da ochii cu contracandidatul sau,Traian Basescu…
Domnule Geoana dar nu aveti deloc vena,stofa de sef de stat iar de foarte multi sunteti catalogat un adevarat “looser”.Oare de ce?

Traian Basescu,un om destul de puternic chiar si Geoana la o emisiune televizata declara despre Basescu ca “este un adevarat politician”dar nu-mi plac deloc excsele sale,tupeul obraznic,tratamentul uneori nedrept aplicat presei chiar daca si presa o cauta cu lumanarea de cele mai multe ori,dar el este presedintele Romaniei si trebuie sa dea dovada de profesionalism.
Traian Basescu are in schimb o abilitate politica net superioara fata de contracandidatii sai si acest lucru reprezinta un avantaj major pentru el.

Crin Antonescu,hmmm…nu cunosc sa fi realizat vreun proiect economic sau social,sa fi dus la bun sfarsit vreun “drum” pe care a pornit.
Din cate-mi amintesc de abia a prins un loc de parlamentar si acela prin redistribuire.
Nu cunoaste nici o limba straina ceea ce este foarte grav din punctul meu de vedere.Este un om simplu,tacut care nu are nimic de pus,nimic de argumentat…

Sa-l votez pe Sorin Oprescu?
Sincer,mie nu-mi spune nimic acest om,am inteles ca a vrut sa candideze la primaria capitalei,a candidat si a castigat dar nu mi-a dovedit nimic in schimb.Vorbea despre autostrada suspendata si alte aberatii dar n-am vazut nici un proiect clar sau vreun inceput vizibil de vreun proiect,tot da din coate si se-nvarte in jurul cozii.Ochiul meu nu a vazut nimic in afara de pietele volante(nimic special in asta),apropo mai exista?
Ce stie Oprescu despre politica,despre politica externa cu precadere?Ce planuri are pentru Romania?
Notez ca-i este teama sa zboare cu avionul,pai bine domnule Oprescu si ce vei face atunci cand va trebui sa mergi in afara tarii?Te pomenesti ca vei inventa vren sistem de teleportare asa cum ai construit si autostrada suspendata?!

Voi merge la vot,chiar daca nu stiu cu cine sa votez,nu am pe cine sa votez dar,probabil,voi da un vot nul ca semn de protest,este si el un vot,nu?E dreptul meu la libera exprimare.
Inchei prin insiruirea catorva versuri care spun totul despre politica si politicieni,M.Eminescu

“ Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti — niste misei!
Da, castigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? O nefericire.
Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici;
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!”

Indiferenta ne anihileaza !

Oare indiferenta este o arma pe care noi singuri am inventat-o si de care ne folosim pentru a supravietui?

Am observat cu parere de rau ca indiferenta este in ziua de azi un mijloc de a trai,un mod de a ne hrani,o reactie naturala de protectie impotriva lumii in care ne-nvartim;bag de seama ca indiferenta s-a nascut din egoism si nepasare,din ignoranta si minciuna,din umilinta.

Poate ca ar trebui sa reflectam un pic asupra noastra,asupra existentei noastre si a ceea ce ne dorim de la viata.Chiar ne place atat de mult sa fim indiferenti unii cu ceilalti,ne face sa ne simtim mai bine,mai fericiti si impliniti?

De multe ori privim spre oameni dar nu la oameni,am incercat sa ne uitam, macar, catusi de putin in ochii lor ?Nu,pentru ca suntem prea ocupati cu noi insine , cu imaginea reflectata de oglinda in care ne privim si uitam cu deavarsire sa ne aruncam masca la cos.

Te oferi sa ajuti un baietel la nevoie,faci o mica donatie in bani si esti dispus sa-ti donezi premiul din cadrul concursului la care participi cu cea mai mare placere si credinta , iar in momentul in care ceri ajutorul pentru infaptuirea acestui gest atat de omenesc la urma urmei,esti lovit de indiferenta celor din jur care se dau drept salvatori,ba mai mult ajungi sa fi tratat si cu sarcasm ( multumesc desigur celor pentru sustinere ).

Unde este partea noastra umana?Ne lipseste cu desavarsire?Ne nastem indiferenti sau ne-o cultivam de-a lungul vietii?

O alta dimineata,o alta zi plina de nepasare…

Mergem pe strada atat de nepasatori,un batranel te roaga sa-l ajuti in traversarea strazii,nu vede,este orb dar desigur ca tu,plin de reprosuri si cuvinte de ocara ii intorci spatele,timpul tau este prea pretios pentru un asemenea gest.Oare cine este cu adevarat orb?Tu sau batranelul?Ne-am uitat identitatea,am avut-o macar?

O noua zi,un alt act de indiferenta.

O femeie insarcinata asteapta in statia de autobus pe linia lui 23,o doamna trecuta de tinerete fumeaza destul de agresiv o tigara amaruie masurand-o din cap pana-n picioare.Soseste autobuzul,se urca!Inauntru este atat de aglomerat,aer inchis,caldura mare.O vad cu privirea cum se uita dupa un scaun liber,toate sunt ocupate,nimeni nu se ofera sa-i cedeze locul,ba mai mult o domnisoara se uita destul de urat la ea,probabil ii este teama ca-i va zice sa-i cedeze locul.In sfarsit,un domn din spatele autobuzului o zareste pe viitoarea mamica , ii face un semn discret si ii ofera locul.Ea ii multumeste gratios si-si mangaie duios burtica,parca am zarit si cum misca burtica,probabil ca si bebelusul era fericit ca mamica lui se odihnea linistita pe un scaun mult ravnit.

Ar fi multe de spus despre indiferenta,un capitol deschis oricand si oricui,nu zic ca eu nu sunt indiferenta,ba cred ca am fost si sunt de prea multe ori dar trebuie ne luptam cu ea ,ca sa nu-si puna amprenta pe noi.

Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre

"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”

O mamica imperfecta dar fericita!

Scumpul meu bebelus,noi,viitorii tai parinti,mama si tata te-am dorit si asteptat nespus de mult si ne-am rugat mereu la Cer pentru ca dorinta cea mare sa ni se implineasca si iata,miracolul s-a infaptuit in luna lui noiembrie 2007 iar fericitul eveniment l-am aflat cu infrigurare pe data de 24 decembrie 2007,astfel Mos Craciun a intrat in casa noastra cu cel mai pretuit cadou : tu,copilul nostru !
Sunt insarcinata !Imi vine sa urlu si sa tip de bucurie,incredibil dar adevarat,la mia gravidanza è proprio mià !

Eram ferm convinsa ca atunci cand voi afla ca astept un copil imi voi astepta sotul,frumos, acasa,in fata unei lumanari,savurand impreuna o cina romantica si inchinand fericiti o cupa de sampanie dar n-a fost deloc asa caci cuprinsa de emotie,simteam cum inima imi zvacneste in piept si cu un tremur in glas imi sun sotul intr-o secunda.Nici nu va puteti inchipui cum era de fericit,nici el numai avea voce,cuvintele parca se pierdusera,nici numai stiam ce ziceam,eram amandoi intr-o euforie totala…

Si odata cu aflarea marelui eveniment au inceput sa-si faca simtite miile si miile de intrebari:Cand se va naste?Va fi baietel sau fetita?Care sunt examenele si controalele de facut?Cursurile de pregatire la nastere?Alimentatia?Daca ma ingras prea mult?Viata mea se va schimba?Copilul meu va fi sanatos?Voi naste usor sau greu?Vor exista complicatii?Ma voi descurca in noua mea viata?

Si uite asa au trecut cele 40 de saptamani cu bune si cu rele dar per total o sarcina usoara dusa cu succes pana la capat,imi amintesc prima ecografie,primele emotii care ma napadeau si bebelusul meu era atat de micut si de firav,nici nu-mi puteam imagina ca in mine exista o viata care masura dora 6 mm iar inimioara ii batea atat de repede si de puternic…iar,mai exat, dupa 40 de saptamani si 5 zile s-a nascut frumoasa noastra fetita,iar marele eveniment a rasunat imediat in randul parintilor,a neamurilor si a cunostintelor,pana si Statul a aflat de nasterea bebelusei noastre luand imediat act de acest lucru prin completarea actelor anagrafice si prin rasadirea unui copacel ce va purta numele fetitei noastre,Carla Monica,s-a nascut o noua fiinta ,un nou individ si-a facut aparitia printre noi,oamenii.
Bucuria vietii noastre , o bebelusa dragalasa care s-a nascut in data de 16 august 2008,la ora 6:42 dimineatza,intr-o frumoasa zi de sambata , cantarea 2.960 si avea o lungime de 48 cm.

Chiar si acum,dupa un an si doua luni de la naserea ei,cand scriu aceste randuri,amintirile imi sunt inca atat de proaspate.Parca si acum ma vad cum am venit intr-un suflu la spital,impreuna cu sotul meu si le spuneam cu emotie si disperare asistentelor de la spital ca voi naste chiar acum.Una din asistente ma ia in grija si-mi face monitorizarea,se vedea foarte clar ca nasterea era aproape,contractiile era destul de puternice dar inca suportabile.Petrica completa niste acte cand deodata sima ca nasterea e aproape,strig speriata dupa asistente,le vad atat de calme si de linistite iar eu ma simteam atat de bulversata,de pierduta si de panicata,ma deranja calmitatea lor si imi provoca agitatie si nervozitate.In fine,nici nu stiu cum,ma trezesc pe masa de nastere,durerile erau extrem de puternice iar eu vroiam sa nasc odata si sa scap de tot calvarul acela,tremuram,eram toata transpirata…dupa o jumatate de ora am nascut,deja eram usurata,durerile trecusera,fericirea era imensa,iubirea de nedescris iar la pieptul meu se odihnea atat de frumos dragul meu copilas.

La nasterea Monicutei a asistat si sotul meu si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ,iata ca plin de emotie si fericire,sotul meu a fost acolo langa mine sa ma sustina intr-u totul,a fost perfect.
Eu si cu Petrica mangaiam asa de duios capusorul micut al Monicutei,era atat de gingasa si de cuminte iar noi atat de fericiti.
Participarea sotului meu la nasterea fetitei noastre nu a fost altceva decat cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care a putut sa mi-o ofere vreodata , un gest de pretuit si de pus la inima pentru totdeauna.Sunt tare mandra si fericita ca am un sot minunat pe care-l respect si-l iubesc cu toata fiinta mea;sunt in al noualea cer pentru ca am putut realiza amandoi,din toata dragostea noastra, cea mai de pret comoara.
Sunt bucuroasa ca pot alapta la san , cu toate ca toata aceasta etapa nu mi-a placut absolut deloc dar am facut-o pentru fetita mea cea scumpa caci am mers pe premisa ca legatura care se creeaza intre mama si fiica este una speciala,profunda si autentica,ma simt minunat atunci cand pot da bebelusei mele atentia necesara,linistea,singuranta si dragostea mea nespusa si nemarginita.
Laptele matern este un aliment unic si nu doar pentru particularitatile sale fizice,biochimice si nutritionale dar si pentru ca este un aliment”viu” care-si modifica compozitia de la o zi la alta ( in functie de alimentatia mea ), de fapt ceea ce vreau sa subliniez este ca la fiecare masa pentru bebelusa e ca si cum ar manca felul intai,felul doi si la final dulcele.
Zambetul copilului meu,surasul senin si frumos,atingerile lui,caldura corpului,primele incercari de a ganguri,fiecare etapa,fiecare “pas” pe care-l face bebelusul tau iti umple inima de bucurie,cand il vezi cum creste sub ochii tai,cand vezi cum iti cauta privirea,iti asculta vocea…Doamne,cata dragoste exista in inima mea,prioritatile mi s-au schimbat,acum ea este prioritatea numarul unu din viata mea,din viata noastra.


Te iubesc si te ador , scumpa mea Monica !