Prietenie

De cand am plecat din tara mi-am pierdut foarte multi prieteni si poate cel mai dezamagitor e faptul ca mi-am pierdut prietenia din partea cui nu ma asteptam,mai ales ca preocuparile erau de o parte si de cealalta cam aceleasi.
Intotdeauna am nutrit speranta ca relatiile din copilarie,de pe bancile liceului sau a facultatii sunt mult mai durabile.Atunci,eram mereu disponibila,mult mai toleranta in relatiile cu cei din jur iar farmecul si entuziasmul tineretii ramane de neegalat iar prezentul ma face sa fiu nostalgica dupa vremurile de demult cand eram lipsita de griji,fara obligatii mari si mai ales ca nu devenisem " om mare ".
Nici nu stiu exact cand s-a schimbat totul si ce anume a dus la distantarea noastra,poate eu am gresit sau poate tu ai gresit sau poate vina se gaseste in egala masura de-o parte si de alta...
Au fost sublimi acei ani cand ne faceam planuri si promisiuni de a ramane mereu impreuna indiferent de orice obstacol din viata noastra,am mancat impreuna,am dormit impreuna,plangeam una pe umarul celeilalte,ne saream mereu in ajutor la nevoie,radeam impreuna,invatam si ne distram impreuna,ne impartaseam secrete si credeam ca asa va avea sa fie mereu,ne faceam planuri ca si copii nostri se vor juca impreuna iar noi ii vom supraveghea indeaproape sorbind increzatoare dintr-o ceasca de cafea;planuri utopice caci nu a durat prea mult si viata ne-a aratat si o alta fata a sa. 
La inceput a fost totul inca frumos,ne revedeam mereu la un an,doi cand reuseam sa ma reintorc in tara si reluam totul ca si cum nu ne vazusem de ieri.Am nadajduit ca va fi asa mereu dar treptat relatia s-a degradat,magia a disparut,adesea treceau perioade foarte lungi fara sa ne mai cautam si totul a culminat cand anul trecut reintoarsa in tara pentru nici macar 3 saptamani si in urma anumitor probleme personale,familiare , tu , draga prietena te-ai suparat amarnic pentru ca nu te-am vizitat si spunandu-ti ca am avut probleme la intoarcerea mea din tara nici macar nu m-ai intrebat despre ce anume era vorba sau in cel mai bun caz,stiind unde locuiesc puteai sa faci chiar tu pasul in a ma vizita si in nici un caz sa ma judeci mai tarziu.Asta e,poate nu mi-ai fost o prietena adevarata sau poate da,poate e mai bine asa,acum a ramas doar nostalgia vremurilor de demult,vremuri ce nu vor mai fi.
Cuvinte aruncate precum " o sa faci un copil rahitic pentru ca nu te ingrasi "(de parca sanatatea ta sau a copilului consta in ingrasare,nu-s decat mituri din popor caci realitatea e alta) dor mai mult ca orice tinand cont ca stiai ca am avut cateva probleme pe timpul sarcinii si multe altele...dar multumita Domnului,am un copil perfect pentru mine si oricum ar fi fost perfect in orice situatie.
Prietenii incep sa dispara atunci cand ori tu ori ei au alte scopuri in viata,alte interese si nu neaparat.Interesant este ca nu dispar imediat ci se intra intr-o perioada de tatonare,fiecare cu grupul lui de prieteni,ne mai intalnim cand si cand,dupa care urmeaza perioada de instrainare in care ne mai trimitem cate un mesaj din an in Paste,dam un telefon de Craciun,Paste,poate si zi aniversara,ne mai trimitem cate un mesaj pe mess dupa care ne spunem : " ce bine ne-am inteles,ce bine ne intelegeam,ce bine ca nu ne mai intelegem!"si respiram usurati ca ce-a fost s-a terminat.
Prietenii adevarati sunt aceia care stiu sa asculte,sunt aceia carora le poti spune of-ul fara sa li se para ca le incarci existenta,ca-i impovorezi.Eu am incercat sa fiu un astfel de prieten dar din pacate reversul medaliei a fost altul.
Cel mai bun prieten imi e sotul,cu el povestesc vrute si nevrute iar la final ne spunem " Doamne,ce bine ca ne-am gasit si ca ne avem unul pe altul"...si de mai mult chiar nu am nevoie.
Pe un site de socializare mi-am gasit cateva prietene de suflet si chiar daca nu le-am cunoscut inca live pot zice ca sunt mai mult decat minunate,m-au sfatuit si m-au incurajat intotdeauna,m-au laudat si m-au certat atunci cand am gresit...sper sa fie asa mereu !